Creatinina serica

1. Descriere generală

Creatinina este o substanță rezultată din degradarea creatinei, un compus implicat în metabolismul energetic al mușchilor. Procesul de formare al creatininei este constant, proporțional cu masa musculară, iar creatinina este eliminată aproape exclusiv prin rinichi, prin filtrare glomerulară.

În condiții normale, concentrația serică a creatininei rămâne relativ constantă, reflectând echilibrul dintre producție și eliminare. Creșterea nivelului de creatinină în sânge indică, de obicei, o reducere a funcției renale, deoarece rinichii nu mai reușesc să elimine eficient acest produs de metabolism.

Determinarea creatininei este utilizată pentru:

• evaluarea funcției renale,
• calculul ratei de filtrare glomerulară (eGFR),
• monitorizarea pacienților cu boli cronice de rinichi sau aflați sub tratament nefrotoxic.

2. Indicații pentru testare

Determinarea creatininei serice este recomandată în următoarele situații:

• Evaluarea funcției renale la pacienți cu simptome sugestive sau cu factori de risc (diabet, hipertensiune arterială, boli cardiovasculare).
• Monitorizarea bolilor renale cronice, pentru urmărirea progresiei și ajustarea tratamentului.
• Screening în cadrul analizelor de rutină, în special la pacienți cu risc crescut de afectare renală.
• Evaluarea răspunsului la tratamente nefrotoxice (citostatice, antibiotice aminoglicozidice, antiinflamatoare non-steroidiene).
• Calculul ratei de filtrare glomerulară estimată (eGFR), un indicator esențial al funcției renale.
• Monitorizarea funcției renale pre- și postoperator sau înainte de proceduri imagistice cu substanță de contrast.
• Evaluarea pacienților cu semne de retenție azotată: edeme, oboseală, tulburări de urinare.

3. Pregătire pacient

• De obicei, nu este necesară o pregătire specială înainte de recoltarea creatininei serice.
• Se recomandă totuși evitarea consumului excesiv de carne sau efortului fizic intens cu 24 de ore înainte de analiză, deoarece pot influența valorile.
• În unele cazuri, medicul poate solicita oprirea temporară a anumitor medicamente (diuretice, inhibitori ai enzimei de conversie, metformină) care pot afecta funcția renală sau interpretarea rezultatelor.

4. Tipul probei recoltate: Sânge venos

5. Valori de referință

Valorile normale pot varia în funcție de laborator, vârstă, sex sau starea fiziologică.

(1 mg/dL ≈ 88,4 µmol/L)

6. Interpretarea rezultatelor

Valori crescute:

Pot indica afectarea funcției renale prin reducerea capacității rinichilor de a elimina creatinina din sânge.

Cauze posibile:

• Boală cronică de rinichi (BRC)
• Glomerulonefrită, pielonefrită
• Obstrucții ale tractului urinar
• Deshidratare severă
• Tratament cu substanțe nefrotoxice
• Rabdomioliză (leziuni musculare severe)

Valori ușor crescute pot apărea și în caz de:

• Masă musculară crescută
• Efort fizic intens
• Dietă bogată în proteine

Valori scăzute:

Nu au de obicei semnificație patologică importantă, dar pot apărea în:

• Scădere a masei musculare (sarcopenie, distrofii musculare)
• Sarcină (prin creșterea volumului plasmatic și a filtrării glomerulare)

7. Factori care pot influența rezultatul

• Consumul recent de carne sau suplimente cu creatină poate crește valorile.
• Efortul fizic intens înainte de recoltare poate duce la creșterea tranzitorie a creatininei.
• Masa musculară influențează producția de creatinină – persoanele musculoase pot avea valori mai mari.
• Medicamente precum diuretice, AINS, metformină, antibiotice aminoglicozidice pot afecta funcția renală și implicit nivelul creatininei.
• Deshidratarea poate concentra creatinina în plasmă, fals crescând rezultatul.
• Sarcina și vârstnicii pot prezenta valori mai scăzute în mod fiziologic.

8. Analize complementare

• Uree serică – pentru evaluarea globală a excreției azotate.
• eGFR (rata de filtrare glomerulară estimată) – calculată din creatinină, vârstă, sex și rasă.
• Clearance-ul creatininei (urină 24h) – evaluare precisă a funcției de filtrare renală.
• Cistatină C – marker alternativ de funcție renală, independent de masa musculară.
• Ionogramă, calciu, fosfor – în contextul bolilor renale cronice.
• Sumar de urină + proteinurie/albuminurie – pentru evaluarea integrității glomerulare.