TGP / ALT

1. Descriere generală

Alanin aminotransferaza (ALT), cunoscută și sub denumirea de TGP (transaminaza glutamic-piruvică), este o enzimă intracelulară implicată în metabolismul aminoacizilor, ce catalizează transferul grupării amino între alanină și cetoacizii corespunzători.

Unde se găsește ALT?

ALT este prezentă în concentrații mari în ficat (în hepatocite), iar în cantități mai mici în mușchi și rinichi. Spre deosebire de AST (TGO), ALT este mult mai specifică pentru afectarea hepatică. În condiții normale, nivelul seric este foarte scăzut. Distrugerea celulelor hepatice, din diverse cauze, determină eliberarea enzimei în sânge, crescând valorile acesteia.

Determinarea TGP (ALT) este utilizată pentru diagnosticarea și monitorizarea hepatitelor, steatozei hepatice, cirozei, precum și pentru detectarea afectării hepatice induse de alcool sau medicamente. În evaluarea funcției hepatice, TGP se determină împreună cu TGO și alți parametri biochimici specifici.

2. Indicații pentru testare

Determinarea TGP (ALT) este recomandată în următoarele situații:

• Evaluarea funcției hepatice în cadrul analizelor uzuale sau la pacienți cu factori de risc (consum cronic de alcool, obezitate, hepatite virale, tratamente hepatotoxice).
• Simptome sugestive pentru afectare hepatică: icter (colorarea galbenă a pielii și ochilor), oboseală persistentă, urină închisă la culoare, dureri în hipocondrul drept, greață.
• Monitorizarea evoluției afecțiunilor hepatice diagnosticate: hepatite acute și cronice, steatoză hepatică, ciroză.
• Suspiciune de afectare hepatică indusă de medicamente (statine, antituberculoase, antiepileptice, chimioterapie).
• Investigarea valorilor crescute ale transaminazelor alături de TGO și alți parametri.
• Monitorizarea pacienților cu sindrom metabolic și boli cronice care predispun la afectare hepatică.

3. Pregătire pacient

• Recoltarea se efectuează preferabil dimineața, după un post alimentar de 8–12 ore, pentru a asigura valori stabile.
• Se recomandă evitarea consumului de alcool cu 24–48 de ore înainte de recoltare, deoarece poate crește valorile TGP.
• Pacientul trebuie să informeze medicul despre medicamentele administrate (statine, anticonvulsivante, antibiotice, antituberculoase, antiinflamatoare), întrucât acestea pot influența rezultatul.

4. Tipul probei recoltate: sânge venos

5. Valori de referință

Valorile normale pot varia în funcție de laborator, vârstă, sex sau starea fiziologică.

• Bărbați: 10 – 45 U/L
• Femei: 7 – 35 U/L

(U/L = unități pe litru; valorile pot fi diferite în funcție de echipamente și reactivi utilizați).

6. Interpretarea rezultatelor

Interpretarea valorilor TGP trebuie realizată împreună cu TGO (AST) și alți parametri hepatici (bilirubină, GGT, fosfatază alcalină) pentru o evaluare corectă.

Valori crescute pentru TGP (ALT):

• Afecțiuni hepatice: hepatite virale acute (creșteri marcate), hepatite cronice, ciroză, steatoză hepatică, leziuni hepatice induse de alcool sau medicamente.
• Sindrom metabolic și obezitate: creșterea ALT este frecvent asociată cu ficatul gras non-alcoolic.
• Leziuni hepatice toxice: intoxicații medicamentoase, expunere la substanțe hepatotoxice.
• Alte cauze: insuficiență cardiacă congestivă, boli biliare.

Valori scăzute pentru TGP (ALT):

• Nu au semnificație clinică relevantă.

Raportul TGO/TGP:

• Raportul <1 este frecvent întâlnit în hepatite acute virale.
• Valori >2 sunt sugestive pentru afectarea hepatică alcoolică.

7. Factori care pot influența rezultatul

• Consumul de alcool înaintea recoltării poate crește valorile TGP.
• Efortul fizic intens efectuat recent poate duce la modificări enzimatice.
• Medicamente hepatotoxice: statine, antituberculoase, antiepileptice, chimioterapice.
• Infecțiile acute sau cronice și bolile sistemice pot influența valorile.
• Prelevarea incorectă sau hemoliza probei (distrugerea globulelor roșii la recoltare) pot altera rezultatul.

8. Analize complementare

• TGO (AST) – interpretarea se face în raport TGO/TGP.
• GGT și fosfatază alcalină – utile în evaluarea colestazei.
• Bilirubina totală, directă și indirectă – markeri importanți ai funcției hepatice.
• Albumină, proteine totale – pentru evaluarea sintezei hepatice.
• Ecografie hepatică – în cazul valorilor crescute persistent.