Anticorpi anti-HCV

1. Descriere generală

Anticorpii anti-HCV sunt proteine produse de sistemul imunitar ca răspuns la infecția cu virusul hepatitei C (VHC). Determinarea acestora reprezintă principalul test de screening utilizat pentru identificarea persoanelor care au intrat în contact cu virusul hepatitei C.

Prezența anticorpilor anti-HCV arată că organismul a intrat în contact cu virusul la un moment dat. Totuși, analiza nu poate stabili singură dacă infecția este activă în momentul testării, deoarece anticorpii pot rămâne detectabili mulți ani după eliminarea spontană a virusului sau după tratamentul cu succes al infecției.

Din acest motiv, un rezultat pozitiv trebuie completat cu determinarea ARN-ului viral (HCV ARN), care confirmă dacă virusul este prezent în organism și dacă există o infecție activă.

2. Indicații pentru testare

• Screening pentru depistarea infecției cu virusul hepatitei C
• Investigarea unor valori crescute ale transaminazelor (ALT, AST) fără o cauză evidentă
• Evaluarea persoanelor care au avut un posibil contact cu virusul hepatitei C
• Screening la persoanele cu risc crescut de infecție cu virusul hepatitei C
• Evaluarea donatorilor de sânge, organe sau țesuturi, conform protocoalelor în vigoare
• Monitorizarea pacienților cu antecedente de infecție cu virusul hepatitei C, conform recomandării medicului

3. Pregătire pacient

• Nu este necesară o pregătire specială înainte de recoltare.
• Dacă testarea este efectuată după o posibilă expunere recentă, este important ca medicul să cunoască momentul aproximativ al expunerii pentru interpretarea corectă a rezultatului și stabilirea necesității repetării testului.

4. Tipul probei recoltate

• Sânge venos

5. Valori de referință

Valorile de referință pot varia în funcție de laborator și de tipul metodei utilizate.

• Nereactiv (negativ) – anticorpii anti-HCV nu au fost detectați
• Reactiv (pozitiv) – au fost detectați anticorpi anti-HCV

Un rezultat reactiv indică faptul că organismul a intrat în contact cu virusul hepatitei C, însă nu confirmă existența unei infecții active.

6. Interpretarea rezultatelor

Rezultatele trebuie interpretate împreună cu istoricul medical, contextul clinic și, atunci când este necesar, cu alte investigații de laborator.

Rezultat reactiv

Poate indica:

• infecție activă cu virusul hepatitei C
• infecție vindecată spontan
• infecție tratată cu succes, cu persistența anticorpilor
• rareori, un rezultat fals reactiv

Confirmarea unei infecții active necesită determinarea ARN-ului viral (HCV ARN).

Rezultat nereactiv

În general, sugerează absența contactului cu virusul hepatitei C.

Anticorpii anti-HCV devin detectabili la câteva săptămâni după infectare (perioada numită „fereastră imunologică”). Dacă testarea se face prea devreme după o posibilă expunere, medicul poate recomanda repetarea analizei sau determinarea HCV ARN.

7. Factori care pot influența rezultatul

• Testarea efectuată în perioada de fereastră imunologică
• Imunodeficiențele sau tratamentele imunosupresoare pot întârzia apariția anticorpilor
• Rezultatele fals reactive sau fals negative sunt rare, dar pot apărea în anumite situații clinice
• Rareori, erorile preanalitice apărute în timpul recoltării sau manipulării probei pot influența rezultatul

8. Analize complementare

• HCV ARN (ARN viral VHC) – pentru confirmarea prezenței unei infecții active
• ALT (TGP) și AST (TGO) – indică posibila afectare a celulelor hepatice
• GGT –pentru evaluarea suplimentară a afectării hepatice și a colestazei
• Bilirubină totală și fracțiile bilirubinei – completează evaluarea funcției hepatice și a afectării ficatului
• Timp Quick/INR – contribuie la evaluarea capacității ficatului de a produce factorii de coagulare
• Albumină și proteine totale – contribuie la evaluarea funcției de sinteză a ficatului
• AgHBs – util pentru depistarea unei posibile infecții cu virusul hepatitei B
• Anticorpi anti-HIV 1+2/Ag p24 HIV-1 – în completarea screeningului pentru infecții transmisibile prin sânge.