Cultură din secreții nazale - identificare bacteriană

1. Descriere generală

Cultura din secreții nazale, denumită și exsudat nazal, este o analiză microbiologică utilizată pentru identificarea bacteriilor prezente la nivelul mucoasei nazale. Testul presupune recoltarea unei probe din interiorul nasului cu ajutorul unui tampon steril, urmată de cultivarea acesteia în laborator.

Mucoasa nazală este colonizată în mod normal de diferite microorganisme care nu provoacă boală. Prin urmare, identificarea unei bacterii poate indica fie o infecție locală, fie simpla colonizare a mucoasei, fără semne sau simptome de infecție. Rezultatul trebuie interpretat în funcție de manifestările clinice și de motivul pentru care a fost recomandată analiza.

Una dintre principalele utilizări ale culturii este identificarea portajului nazal cu Staphylococcus aureus. Această bacterie poate fi prezentă în nasul persoanelor sănătoase, fără să provoace simptome, însă portajul poate reprezenta un factor de risc pentru apariția ulterioară a unor infecții, în special în anumite contexte medicale. Depistarea tulpinilor MRSA (Staphylococcus aureus rezistent la meticilină), rezistente la majoritatea antibioticelor beta-lactamice, se realizează printr-o analiză separată – screeningul MRSA – recomandată de medic atunci când este necesară.

Cultura poate fi recomandată și pentru investigarea unor manifestări locale de la nivelul vestibulului nazal (porțiunea anterioară a nării), precum cruste, fisuri sau leziuni dureroase, foliculită ori infecții repetate. Secrețiile nazale purulente, frecvente în răceală și sinuzită, nu reprezintă prin ele însele o indicație pentru această analiză.

Analiza este orientată spre depistarea Staphylococcus aureus și a streptococilor beta-hemolitici (în special Streptococcus pyogenes – streptococ beta-hemolitic de grup A). Bacterii precum Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae sau Moraxella catarrhalis colonizează frecvent nasul și nazofaringele, în special la copii, fără să provoace boală. Identificarea lor într-o secreție nazală nu are valoare de diagnostic și nu confirmă singură existența unei rinite bacteriene, a unei sinuzite sau a unei otite.

Exsudatul nazal obișnuit nu stabilește diagnosticul unei sinuzite bacteriene, deoarece bacteriile identificate în fosele nazale nu corespund întotdeauna celor prezente în sinusuri. În cazurile selectate de sinuzită persistentă, recurentă sau complicată, medicul ORL poate recomanda recoltarea directă a secrețiilor din sinusuri (aspirat din meatul mijlociu, prelevat endoscopic, sau puncție sinusală).

2. Indicații de testare – la recomandarea medicului specialist

• Evaluarea crustelor, leziunilor dureroase, roșeții sau inflamației de la nivelul vestibulului nazal;
• Investigarea unei posibile infecții bacteriene locale a vestibulului nazal (vestibulită, foliculită);
• Identificarea portajului nazal cu Staphylococcus aureus;
• Depistarea portajului cu Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (MRSA) – prin analiza separată de screening MRSA – în situațiile recomandate de medic;
• Evaluarea persoanelor cu infecții cutanate stafilococice recurente, precum furuncule, abcese sau impetigo;
• Screeningul efectuat înaintea anumitor intervenții chirurgicale sau a internării, conform protocolului unității medicale;
• Investigarea contacților unei persoane colonizate sau infectate cu MRSA, în situații epidemiologice selectate;
• Verificarea eficienței tratamentului pentru eliminarea portajului nazal cu Staphylococcus aureus (în cazul MRSA, prin analiza de screening MRSA).

Analiza nu este recomandată de rutină pentru răceala obișnuită, rinita alergică sau diagnosticul sinuzitei acute necomplicate.

3. Pregătire pacient și mod de recoltare

• Recoltarea se efectuează, dacă este posibil, înainte de începerea tratamentului cu antibiotice sau a tratamentului local antimicrobian;
• Medicul și personalul laboratorului trebuie informați despre administrarea recentă de antibiotice și despre utilizarea unguentelor, picăturilor, spray-urilor sau soluțiilor antiseptice nazale;
• Nu se recomandă întreruperea unui tratament prescris fără indicația medicului;
• Nu este necesară recoltarea à jeun;
• Pacientul trebuie să respecte instrucțiunile laboratorului privind utilizarea produselor intranazale și toaleta nazală înaintea recoltării;
• Proba se recoltează cu un tampon steril, care este introdus ușor (aproximativ 1-2 cm) în porțiunea anterioară a fiecărei nări și rotit de câteva ori pe peretele nării; se utilizează același tampon pentru ambele nări;
• Dacă există o leziune vizibilă, secreția poate fi recoltată direct din zona afectată;
• Procedura este rapidă și poate provoca un ușor disconfort, lăcrimare sau senzație de strănut;
• După recoltare, tamponul este introdus într-un recipient cu mediu de transport și trimis la laborator.

4. Tipul probei recoltate

• Secreție nazală recoltată din vestibulul nazal (porțiunea anterioară a ambelor nări) cu ajutorul unui tampon steril, plasat în mediu de transport.

5. Valori de referință

Pentru această analiză nu există valori de referință numerice. Un rezultat fără bacterii cu potențial patogen poate fi raportat astfel:

• Absența dezvoltării bacteriilor cu potențial patogen;
• Prezența florei bacteriene obișnuite a mucoasei nazale.

La nivelul nasului pot exista bacterii care fac parte din flora normală sau care colonizează temporar mucoasa fără să producă o infecție. Din acest motiv, rezultatul trebuie interpretat în funcție de simptome, motivul recoltării și contextul clinic.

6. Interpretare rezultate

Rezultat negativ

Un rezultat negativ indică faptul că nu au fost identificate bacterii cu potențial patogen în condițiile de cultivare utilizate.

Rezultatul negativ nu exclude complet o infecție. Acesta poate fi influențat de:

• Administrarea recentă de antibiotice sau tratamente antimicrobiene locale;
• Recoltarea unei cantități insuficiente de secreție;
• Recoltarea probei dintr-o zonă diferită de cea afectată;
• Prezența unui număr redus de bacterii;
• Existența unor microorganisme care nu se dezvoltă prin metodele obișnuite de cultură;
• O cauză virală, fungică, alergică sau inflamatorie a simptomelor.

Rezultat pozitiv

Un rezultat pozitiv indică prezența uneia sau mai multor bacterii în proba recoltată.

Semnificația rezultatului depinde de bacteria identificată, de cantitatea în care aceasta s-a dezvoltat, manifestările pacientului și motivul efectuării analizei. Un rezultat pozitiv poate indica o infecție locală, dar poate reprezenta și colonizarea mucoasei nazale.

Identificarea Staphylococcus aureus la o persoană fără simptome indică, de cele mai multe ori, portaj nazal și nu confirmă existența unei infecții. Tratamentul de decolonizare nu este necesar în toate cazurile și se administrează numai la recomandarea medicului.

Identificarea streptococilor beta-hemolitici, în special a Streptococcus pyogenes, poate indica o infecție locală sau portaj și are semnificație în special în prezența unor leziuni ale vestibulului nazal ori a unor infecții streptococice repetate la pacient sau în familie. Interpretarea se face de către medic, în context clinic.

În cazul screeningului MRSA, un rezultat pozitiv pentru MRSA indică prezența unei tulpini de Staphylococcus aureus rezistente la anumite antibiotice. Rezultatul poate reprezenta colonizare sau infecție, în funcție de contextul clinic.

Dacă sunt identificate mai multe bacterii care fac parte din flora obișnuită, rezultatul poate fi raportat ca floră bacteriană mixtă, fără evidențierea unui agent patogen dominant.

Antibiograma nu face parte în mod uzual din această analiză. Prezența unei bacterii în nas, în absența semnelor de infecție, nu necesită tratament antibiotic. Testarea sensibilității la antibiotice se efectuează doar în situații justificate clinic, la solicitarea medicului.

7. Factori care pot influența rezultatul

• Administrarea recentă de antibiotice;
• Utilizarea unguentelor, picăturilor, spray-urilor sau soluțiilor antiseptice nazale;
• Efectuarea recentă a unui tratament de decolonizare;
• Toaleta nazală sau irigațiile nazale efectuate înaintea recoltării;
• Recoltarea unei cantități insuficiente de secreție;
• Recoltarea probei dintr-o zonă care nu este afectată;
• Contaminarea probei cu microorganisme de la nivelul pielii;
• Transportul întârziat sau păstrarea necorespunzătoare a probei;
• Diferențele dintre metodele și mediile de cultură utilizate de laboratoare;
• Colonizarea temporară sau persistentă a mucoasei nazale.

8. Analize complementare

• Screening pentru MRSA prin cultură sau metode moleculare – poate fi recomandat în anumite situații clinice sau epidemiologice;
• Exsudat faringian – poate fi recomandat în cazul simptomelor faringiene sau atunci când protocolul de screening presupune recoltarea din mai multe zone;
• Cultura secrețiilor din leziuni cutanate, furuncule sau abcese – utilă în cazul infecțiilor stafilococice recurente;
• Hemoleucogramă completă, proteina C reactivă și VSH – pot fi recomandate atunci când există manifestări importante sau suspiciunea unei infecții extinse;
• Examen micologic și cultură pentru fungi – pot fi recomandate dacă există suspiciunea unei infecții fungice;
• Consult ORL și endoscopie nazală – pot fi necesare în cazul simptomelor persistente, recurente sau severe.