Exsudat faringian - identificare bacteriana

1. Descriere generală

Exsudatul faringian cu identificare bacteriană este o analiză microbiologică utilizată pentru identificarea bacteriilor care colonizează sau infectează faringele și amigdalele. Testul presupune recoltarea unei probe de secreție din gât, urmată de cultivarea acesteia în laborator pentru identificarea agenților bacterieni care pot provoca infecții ale tractului respirator superior.

Faringita reprezintă inflamația faringelui, manifestată de obicei prin durere în gât, care poate varia de la un disconfort ușor până la durere intensă, mai ales la înghițire. Cauzele faringitei pot fi virale sau bacteriene, însă majoritatea infecțiilor faringiene sunt de origine virală și nu necesită tratament antibiotic.

Analiza este utilizată frecvent în investigarea durerii în gât, amigdalitei, febrei sau altor simptome sugestive pentru o infecție bacteriană. Una dintre cele mai importante bacterii identificate prin această metodă este Streptococcus pyogenes (streptococul beta-hemolitic de grup A), responsabil de faringita streptococică și, în lipsa unui tratament adecvat, de anumite complicații post-infecțioase.

Pe lângă identificarea bacteriilor patogene, exsudatul faringian poate evidenția și persoane purtătoare ale unor bacterii, fără a prezenta semne sau simptome de infecție. În funcție de rezultatul culturii bacteriene, poate fi efectuată și antibiograma, test care stabilește sensibilitatea bacteriei la antibiotice și poate ghida alegerea tratamentului.

2. Indicații de testare

• Durere în gât persistentă sau severă;
• Amigdalită sau faringită suspectată de cauză bacteriană;
• Febră asociată cu inflamația gâtului;
• Prezența depozitelor albicioase pe amigdale;
• Adenopatii cervicale (ganglioni măriți la nivelul gâtului);
• Suspiciune de infecție streptococică;
• Monitorizarea purtătorilor de streptococ;
• Evaluarea infecțiilor respiratorii recurente;
• Control epidemiologic în colectivități;
• Suspiciune de scarlatină.

3. Pregătire pacient și mod de recoltare

• Recoltarea se efectuează înainte de începerea tratamentului antibiotic, dacă este posibil;
• Se recomandă ca pacientul să nu consume alimente sau lichide și să nu utilizeze apă de gură înainte de recoltare. Ideal, recoltarea se efectuează înaintea igienei orale de dimineață.
• Proba se recoltează prin tamponarea peretelui posterior al faringelui și a amigdalelor cu un tampon steril;
• Recoltarea poate provoca un ușor disconfort sau reflex de vomă de scurtă durată.

4. Tipul probei recoltate: Secreție faringiană recoltată cu tampon steril.

5. Valori de referință

• Absența dezvoltării bacteriilor patogene.

În mod normal, la nivelul faringelui există și bacterii care fac parte din flora bacteriană normală și care nu determină boală. Interpretarea rezultatelor se realizează în context clinic.

6. Interpretare rezultate

Rezultat negativ

• Nu au fost identificate bacterii patogene în cultură;
• Un rezultat negativ nu exclude complet o infecție, mai ales dacă recoltarea a fost efectuată după începerea tratamentului antibiotic.

Rezultat pozitiv

Identificarea unei bacterii patogene poate sugera o infecție bacteriană activă sau, în anumite situații, un status de purtător sănătos.

Bacteriile identificate frecvent includ:

• Streptococcus pyogenes (streptococ beta-hemolitic de grup A);
• Staphylococcus aureus;
• Haemophilus influenzae;
• Moraxella catarrhalis;
• Alte bacterii patogene respiratorii.

În cazul identificării unei bacterii cu potențial patogen, laboratorul poate efectua antibiogramă pentru stabilirea sensibilității la antibiotice.

7. Factori care pot influența rezultatul

• Administrarea recentă de antibiotice;
• Utilizarea apelor de gură antiseptice;
• Recoltarea incorectă a probei;
• Momentul recoltării în raport cu evoluția infecției;
• Contaminarea probei.

8. Analize complementare

• Antibiogramă – pentru evaluarea sensibilității bacteriei la antibiotice;
• Exsudat nazal – pentru identificarea altor bacterii sau a statusului de purtător;
• Hemoleucogramă completă – pentru evaluarea răspunsului inflamator;
• Proteina C reactivă și VSH – markeri ai inflamației;
• Test rapid antigen streptococic – pentru depistarea rapidă a streptococului de grup A;
• ASLO (Antistreptolizina O) – utilă în evaluarea unei infecții streptococice recente și a anumitor complicații post-streptococice;