Examen coproparazitologic

1. Descriere generală

Examenul coproparazitologic reprezintă examinarea microscopică a materiilor fecale pentru identificarea unor forme parazitare eliminate prin scaun. În funcție de parazitul prezent și de etapa ciclului său de viață, pot fi observate ouă, chisturi, larve, oochisturi sau trofozoiți (formele active și mobile ale anumitor protozoare).

Parazitozele intestinale sunt infecții produse de organisme care trăiesc în tubul digestiv și se transmit, de regulă, prin consumul de apă sau alimente contaminate, prin mâini insuficient igienizate sau prin contact cu persoane ori medii contaminate. Aceste infecții sunt mai frecvente la copii, dar pot apărea la orice vârstă.

Manifestările pot varia de la absența completă a simptomelor până la diaree, dureri abdominale, balonare, greață, scădere în greutate, lipsa poftei de mâncare, prurit anal sau oboseală. Intensitatea simptomelor depinde de tipul parazitului, de numărul de paraziți și de răspunsul organismului.

Examenul coproparazitologic poate contribui la identificarea mai multor paraziți intestinali, dintre care cei mai frecvenți sunt:

• Giardia intestinalis (Giardia lamblia) – unul dintre cei mai frecvenți paraziți intestinali, care poate provoca diaree, balonare și tulburări de absorbție a nutrienților;
• Ascaris lumbricoides – vierme intestinal (helmint) care poate determina dureri abdominale, tulburări digestive și, în cazuri rare, complicații intestinale;
• Taenia spp. – teniile pot determina disconfort abdominal și eliminarea unor fragmente ale parazitului prin scaun;
• Entamoeba histolytica/Entamoeba dispar – unele specii pot provoca diaree și forme mai severe de boală; diferențierea lor poate necesita teste suplimentare;
• Alți protozoari și helminți intestinali, în funcție de forma parazitară prezentă în probă și de metoda utilizată în laborator.

Examenul coproparazitologic are anumite limitări. Deoarece formele parazitare nu sunt eliminate constant în materiile fecale, un singur rezultat negativ nu exclude complet o parazitoză. Dacă suspiciunea clinică persistă, medicul poate recomanda repetarea analizei pe probe recoltate în zile diferite.

2. Indicații pentru testare

• Diaree persistentă sau recurentă, în special după călătorii ori consumul de apă sau alimente posibil contaminate;
• Dureri abdominale, balonare, greață sau modificări persistente ale tranzitului intestinal;
• Scădere în greutate fără o cauză cunoscută;
• Prurit anal sau identificarea unor elemente suspecte în materiile fecale; în suspiciunea de oxiuroză poate fi necesară amprenta anală;
• Eozinofilie, în asociere cu un context clinic și epidemiologic sugestiv;
• Suspiciunea unei infecții parazitare la persoane imunodeprimate;
• Contact apropiat cu o persoană diagnosticată cu o parazitoză, atunci când medicul recomandă investigarea;
• Monitorizarea după tratamentul antiparazitar, în situațiile în care este indicată.

3. Pregătire pacient

• Proba se recoltează din materii fecale eliminate spontan, într-un coprorecoltor curat, uscat și prevăzut cu spatulă;
• Se prelevează, cu ajutorul spatulei, o cantitate de materii fecale, aproximativ cât o alună, din trei zone diferite ale scaunului, în special din porțiunile cu aspect modificat, dacă acestea există;
• Se recomandă evitarea contaminării probei cu alte substanțe în timpul recoltării;
• Este indicată informarea medicului și a laboratorului despre tratamentele recente cu antiparazitare, antibiotice, laxative, uleiuri minerale sau preparate cu bismut, deoarece acestea pot influența rezultatul. Tratamentul nu trebuie întrerupt fără recomandarea medicului;
• Recoltarea se efectuează, de preferat, înaintea administrării substanțelor de contrast cu bariu sau la intervalul recomandat de medic după o astfel de investigație;
• Proba se transportă la laborator conform instrucțiunilor de recoltare și păstrare comunicate de acesta;
• Dacă sunt recomandate mai multe determinări, probele se recoltează în zile diferite, fiecare într-un recipient separat.

4. Tipul probei recoltate

• Materii fecale

5. Valori de referință

Rezultatul poate fi raportat astfel:

• Absent/negativ – nu au fost identificate forme parazitare în proba examinată;
• Prezent/pozitiv – au fost identificate una sau mai multe forme parazitare, cu menționarea organismului observat, atunci când identificarea este posibilă.

6. Interpretarea rezultatelor

Rezultatul trebuie interpretat în funcție de manifestările clinice, istoricul de călătorie, posibilele expuneri și celelalte investigații recomandate de medic.

Rezultat negativ

Un rezultat negativ arată că în proba examinată nu au fost identificate forme parazitare. Acesta nu exclude complet o parazitoză, deoarece eliminarea ouălor, chisturilor, larvelor sau a altor forme poate fi redusă ori intermitentă.

Dacă simptomele și contextul epidemiologic susțin în continuare suspiciunea unei parazitoze, medicul poate recomanda examinarea unor probe suplimentare, recoltate în zile diferite, sau efectuarea unor teste antigenice ori moleculare specifice.

Rezultat pozitiv

Un rezultat pozitiv indică identificarea microscopică a unor forme parazitare în proba examinată și susține diagnosticul unei parazitoze cu organismul menționat în buletinul de analiză.

Semnificația clinică depinde de specia identificată, de simptome și de starea generală a pacientului. Unele organisme identificate pot avea patogenitate redusă sau pot fi considerate nepatogene, astfel încât necesitatea tratamentului se stabilește de medic în funcție de specie, simptome și întregul context clinic.

7. Factori care pot influența rezultatul

• Eliminarea intermitentă sau în cantitate redusă a formelor parazitare;
• Recoltarea unei cantități insuficiente ori numai dintr-o singură zonă a probei;
• Administrarea recentă de medicamente antiparazitare sau de alte tratamente care pot modifica rezultatul;
• Examinările recente cu substanță de contrast pe bază de bariu;
• Transportul sau păstrarea necorespunzătoare a probei.

8. Analize complementare

• Repetarea examenului coproparazitologic pe probe recoltate în zile diferite – poate crește probabilitatea de identificare atunci când eliminarea parazitului este intermitentă;
• Antigen Giardia din materii fecale – util pentru detectarea specifică a infecției cu Giardia;
• Antigen Cryptosporidium din materii fecale – util în suspiciunea de criptosporidioză, în special în cazul diareei persistente sau la persoanele imunodeprimate;
• Amprentă anală pentru Enterobius vermicularis – metodă preferată în suspiciunea de oxiuroză;
• Coprocultură – utilă pentru investigarea cauzelor bacteriene ale diareei;
• Hemoleucogramă completă – poate evidenția anemie sau eozinofilie, în funcție de parazitul implicat;
• Teste moleculare pentru paraziți intestinali –pot detecta simultan mai multe specii și pot fi recomandate în situații selectate, în funcție de tabloul clinic.