Creatinkinaza (CK)

1. Descriere generală

Creatinkinaza (CK) este o enzimă implicată în furnizarea rapidă a energiei necesare celulelor, în special în timpul contracției musculare. Aceasta se găsește predominant în mușchii scheletici și în mușchiul inimii, dar și în alte țesuturi și organe, precum țesutul nervos (creierul), musculatura netedă (de la nivelul tractului gastrointestinal, uterului și vezicii urinare) și plămânii.

În mod normal, în sânge se găsește o cantitate redusă de CK. Atunci când celulele musculare sunt solicitate intens, lezate sau distruse, enzima este eliberată în sânge, iar concentrația sa poate crește.

Determinarea CK totale măsoară activitatea combinată a celor trei forme principale ale enzimei, numite izoenzime:

• CK-MM, prezentă predominant în mușchii scheletici
• CK-MB, prezentă mai ales în mușchiul inimii, dar și în mușchii scheletici
• CK-BB, întâlnită în special în creier și în alte țesuturi.

Cea mai mare parte a CK măsurat în sânge provine din mușchii scheletici. Prin urmare, o valoare crescută indică, de cele mai multe ori, afectarea sau solicitarea acestora, dar nu stabilește singură cauza și nici localizarea exactă a leziunii.

CK poate crește temporar după efort fizic intens, traumatisme, injecții intramusculare sau intervenții chirurgicale, fără să existe neapărat o boală musculară. Creșterile persistente sau importante pot apărea însă în rabdomioliză (distrugere rapidă și severă a fibrelor musculare, cu eliberarea conținutului celular în sânge), inflamații musculare, boli musculare ereditare, afecțiuni endocrine sau ca reacție la anumite medicamente.

CK totală și CK-MB pot crește în infarctul miocardic, însă troponina cardiacă este în prezent markerul preferat, deoarece este mai specifică pentru afectarea mușchiului inimii.

Rezultatul trebuie interpretat în funcție de vârstă, sex, masă musculară, activitatea fizică recentă, simptome, tratamentele administrate și evoluția valorilor la determinări succesive.

2. Indicații de testare

• Investigarea durerilor musculare, a slăbiciunii musculare, a crampelor, a sensibilității sau a edemului muscular.
• Evaluarea unei posibile leziuni musculare sau a rabdomiolizei după traumatisme, arsuri, intervenții chirurgicale, imobilizare prelungită, efort fizic intens, convulsii sau expunere la temperaturi ridicate, mai ales dacă urina devine închisă la culoare.
• Investigarea și monitorizarea bolilor musculare inflamatorii, autoimune, metabolice sau ereditare, inclusiv la copiii cu slăbiciune musculară sau întârzierea dezvoltării motorii.
• Evaluarea simptomelor musculare apărute în timpul tratamentului cu statine sau cu alte medicamente care pot afecta mușchii.
• Investigarea unei creșteri persistente și neexplicate a CK, inclusiv în absența simptomelor musculare.
• Clarificarea unor valori crescute ale transaminazelor, atunci când se suspectează că acestea pot proveni din mușchi și nu din ficat.

Măsurarea periodică de rutină a CK nu este necesară, de regulă, la persoanele care utilizează statine și nu prezintă simptome. Testarea este mai utilă atunci când apar dureri, slăbiciune musculară sau alți factori care cresc riscul de afectare musculară.

CK totală nu este recomandată ca test principal pentru evaluarea durerii toracice sau pentru diagnosticul infarctului miocardic. În aceste situații sunt indicate evaluarea medicală rapidă, electrocardiograma și determinarea troponinei cardiace.

3. Pregătire pacient și mod de recoltare

• Pentru determinarea izolată a CK nu este necesară, de regulă, recoltarea à jeun
• Dacă se urmărește valoarea bazală a CK, se recomandă evitarea efortului fizic intens cu câteva zile înaintea recoltării
• În cazul unei creșteri ușoare sau moderate fără o cauză evidentă, medicul poate recomanda repetarea analizei după o perioadă fără efort fizic intens
• Este importantă informarea medicului despre antrenamentele intense, competițiile sportive sau activitățile fizice neobișnuite efectuate recent
• Trebuie menționate traumatismele, intervențiile chirurgicale, injecțiile intramusculare, convulsiile sau perioadele de imobilizare recentă
• Este necesară comunicarea tuturor medicamentelor și suplimentelor utilizate, în special a statinelor și a altor tratamente care pot afecta mușchii
• Trebuie menționat consumul recent excesiv de alcool sau utilizarea unor substanțe recreaționale
• Nu se recomandă întreruperea tratamentelor fără indicația medicului
• În prezența durerilor musculare intense, a slăbiciunii marcate, a urinei închise la culoare sau a scăderii cantității de urină, evaluarea medicală nu trebuie amânată pentru pregătirea recoltării

4. Tipul probei recoltate

• Sânge venos

5. Valori de referință

Valorile de referință pentru creatinkinază variază în funcție de:

• Sex;
• Vârstă;
• Masa musculară;
• Nivelul obișnuit de activitate fizică;
• Caracteristicile populației pentru care a fost stabilit intervalul;
• Metoda și reactivii utilizați de laborator.

Valorile sunt raportate, de regulă, în U/L.

În general, bărbații prezintă valori mai mari decât femeile, în principal datorită masei musculare mai mari. Persoanele care practică sport în mod regulat pot avea valori bazale mai ridicate decât persoanele sedentare.

Rezultatul trebuie interpretat prin raportare la intervalul de referință menționat pe buletinul de analiză.

Pentru monitorizarea evoluției, este preferabil ca determinările succesive să fie efectuate prin aceeași metodă și, dacă este posibil, în același laborator.

Nu există o singură valoare a CK care să stabilească diagnosticul unei anumite boli musculare. Gradul creșterii, simptomele, contextul recoltării și evoluția rezultatului sunt importante pentru interpretare.

6. Interpretare rezultate

CK crescută

O valoare crescută indică eliberarea unei cantități mai mari de CK din celule, cel mai frecvent din mușchii scheletici. Rezultatul nu stabilește singur cauza și nu arată cât de bine funcționează mușchii.

Creșterile ușoare sau tranzitorii pot apărea după:

• Efort fizic intens sau neobișnuit.
• Antrenamente care implică ridicarea greutăților sau coborârea în pantă.
• Traumatisme musculare minore.
• Injecții intramusculare.
• Intervenții chirurgicale.
• Convulsii.
• Imobilizare prelungită.
• Consumul excesiv de alcool.

Creșterile persistente sau importante pot fi întâlnite în:

• Rabdomioliză.
• Miozite și alte boli musculare inflamatorii sau autoimune.
• Distrofii musculare și alte boli musculare ereditare.
• Boli musculare metabolice.
• Traumatisme severe, sindrom de strivire sau arsuri extinse.
• Infecții virale sau bacteriene care afectează mușchii.
• Hipotiroidism.
• Dezechilibre importante ale potasiului, fosforului, calciului sau sodiului.
• Hipertermie și insolație.
• Reacții adverse la statine sau la alte medicamente.
• Consumul anumitor droguri sau expunerea la unele substanțe toxice.
• Afectarea mușchiului inimii, situație în care sunt necesare troponina și evaluarea cardiologică.

O valoare de peste cinci ori limita superioară a intervalului de referință poate susține diagnosticul de rabdomioliză în contextul clinic potrivit. Totuși, diagnosticul nu se stabilește exclusiv pe baza unui prag numeric.

În cazul unei leziuni musculare acute, CK poate continua să crească timp de una sau două zile. Din acest motiv, medicul poate recomanda determinări repetate pentru a observa dacă valoarea crește sau scade.

O valoare foarte crescută, asociată cu dureri musculare importante, slăbiciune, urină închisă la culoare sau scăderea cantității de urină, necesită evaluare medicală rapidă, deoarece rabdomioliza poate afecta funcția rinichilor și poate produce dezechilibre electrolitice.

CK în limitele de referință

Un rezultat normal face mai puțin probabilă existența unei distrugeri musculare importante la momentul recoltării.

Totuși, o valoare normală nu exclude toate bolile musculare. În unele afecțiuni, CK poate fi normală sau doar ușor crescută. De asemenea, dacă recoltarea este efectuată foarte devreme după producerea leziunii, creșterea poate să nu fie încă detectabilă.

Rezultatul trebuie corelat cu simptomele și cu celelalte investigații recomandate de medic.

CK scăzută

O valoare scăzută a CK nu are, de regulă, semnificație patologică și nu necesită investigații suplimentare în absența altor modificări.

Valorile reduse pot fi asociate cu o masă musculară mai mică, vârsta înaintată, activitate fizică redusă sau pierdere importantă de masă musculară. 

7. Factori care pot influența rezultatul

• Efortul fizic intens sau neobișnuit efectuat în zilele anterioare recoltării
• Masa musculară și nivelul obișnuit de activitate fizică
• Vârsta și sexul pacientului
• Traumatismele, intervențiile chirurgicale sau injecțiile intramusculare recente
• Convulsiile și perioadele de imobilizare prelungită
• Tratamentul cu statine, fibrați sau alte medicamente care pot afecta mușchii
• Consumul excesiv de alcool sau utilizarea unor substanțe recreaționale
• Infecțiile, febra și tulburările endocrine sau electrolitice
• Momentul recoltării în raport cu producerea leziunii musculare
• Diferențele dintre metodele și intervalele de referință utilizate de laboratoare
• Hemoliza sau alte probleme de calitate ale probei, în funcție de metoda de analiză
• Prezența rară a macro-CK, o formă a enzimei care poate determina valori persistent crescute fără o leziune musculară evidentă

8. Analize complementare

• Izoenzimele CK – pot ajuta la identificarea țesutului din care provine creșterea enzimei
• CK-MB – poate furniza informații despre afectarea mușchiului cardiac, dar pentru diagnosticul infarctului miocardic este preferată troponina
• Troponină cardiacă – markerul principal utilizat pentru detectarea leziunii mușchiului inimii
• Mioglobină serică sau urinară și sumar de urină – pot fi utile în evaluarea rabdomiolizei și a urinei închise la culoare
• Creatinină, uree și rata estimată de filtrare glomerulară – recomandate pentru evaluarea funcției renale, mai ales în cazul unei creșteri importante a CK
• Potasiu, sodiu, calciu, fosfor și magneziu – utile pentru identificarea dezechilibrelor care pot cauza sau complica afectarea musculară
• AST, ALT și LDH – pot crește în leziunile musculare și trebuie interpretate împreună cu markerii hepatici
• Aldolază – poate completa evaluarea în cazul unei suspiciuni de boală musculară, inclusiv în anumite situații în care CK este normală
• TSH și FT4 – recomandate pentru investigarea unei posibile afectări musculare asociate hipotiroidismului
• Proteina C reactivă, VSH, anticorpi antinucleari și anticorpi specifici miozitelor – pot fi recomandați în cazul suspiciunii unei boli musculare inflamatorii sau autoimune
• Electroforeza izoenzimelor CK sau testarea pentru macro-CK – poate fi indicată în cazul unei creșteri persistente, neexplicate și fără simptome
• Electromiografie și studii de conducere nervoasă – utile pentru diferențierea bolilor musculare de cele neurologice
• RMN muscular – poate identifica distribuția inflamației, edemului sau leziunilor musculare
• Testare genetică – poate fi recomandată în cazul suspiciunii unei boli musculare ereditare
• Biopsie musculară – poate fi necesară în anumite situații pentru stabilirea diagnosticului
• Evaluare neurologică, reumatologică, cardiologică, nefrologică sau de medicină internă – recomandată în funcție de simptome și cauza suspectată.