Bilirubina totala

1. Descriere generală

Bilirubina este un pigment galben-portocaliu rezultat în principal din degradarea hemoglobinei, proteina din globulele roșii (hematii) responsabilă de transportul oxigenului. În fiecare zi, organismul elimină globulele roșii îmbătrânite, iar hemoglobina eliberată este transformată într-o serie de produși de eliminare, dintre care unul este bilirubina.

Inițial se formează bilirubina indirectă (neconjugată), care nu este solubilă în apă și circulă în sânge legată de albumină până ce ajunge la ficat. La nivel hepatic, aceasta este transformată în bilirubină directă (conjugată), o formă solubilă în apă, care este eliminată prin bilă în intestin și, ulterior, prin materiile fecale. O cantitate mică este eliminată și prin urină.

Bilirubina totală reprezintă suma bilirubinei directe și indirecte. Determinarea acesteia este utilizată pentru evaluarea metabolismului bilirubinei, a funcției hepatice și a permeabilității căilor biliare. Analiza contribuie la diagnosticul și monitorizarea icterului, bolilor hepatice, obstrucției căilor biliare și afecțiunilor asociate cu distrugerea accelerată a globulelor roșii (hemoliză).

2. Indicații pentru testare

• Evaluarea funcției hepatice, împreună cu alte teste hepatice
• Investigarea icterului (colorarea în galben a pielii și a albului ochilor)
• Suspiciunea unor afecțiuni hepatice, precum hepatitele, steatoza hepatică sau ciroza
• Suspiciunea unei obstrucții a căilor biliare (litiază biliară, tumori, colangită)
• Investigarea anemiilor hemolitice și a altor afecțiuni asociate distrugerii accelerate a eritrocitelor
• Monitorizarea evoluției bolilor hepatice și a eficienței tratamentului

3. Pregătire pacient

• De regulă, nu este necesară o pregătire specială înainte de recoltare.
• Unele laboratoare recomandă recoltarea dimineața, după un repaus alimentar de 8–12 ore, în special atunci când bilirubina este determinată împreună cu alte analize biochimice.
• Se recomandă evitarea consumului excesiv de alcool înaintea recoltării.
• Medicul trebuie informat despre tratamentele urmate, deoarece anumite medicamente pot influența valorile bilirubinei.

4. Tipul probei recoltate

• Sânge venos.

5. Valori de referință

Valorile de referință pot varia în funcție de laborator și de metoda utilizată.

Orientativ:

• Bilirubină totală: 0,3–1,2 mg/dL (5–21 µmol/L).

Creșterea bilirubinei totale poate fi determinată de creșterea bilirubinei directe, indirecte sau a ambelor fracții, motiv pentru care medicul poate recomanda determinarea separată a acestora.

6. Interpretarea rezultatelor

Rezultatele trebuie interpretate împreună cu istoricul medical, examenul clinic și celelalte teste hepatice.

Valori crescute – pot apărea în:

• hepatite acute sau cronice
• steatoză hepatică și ciroză
• obstrucția căilor biliare prin calculi, inflamații sau tumori
• anemii hemolitice și alte afecțiuni caracterizate prin distrugerea accelerată a globulelor roșii
• sindroame ereditare ale metabolismului bilirubinei (de exemplu, sindromul Gilbert)
• icterul fiziologic sau patologic al nou-născutului

Pentru stabilirea cauzei este adesea necesară determinarea bilirubinei directe și indirecte, împreună cu alte analize hepatice.

Valori scăzute

Valorile scăzute ale bilirubinei totale nu au, în general, semnificație clinică și nu necesită investigații suplimentare.

7. Factori care pot influența rezultatul

• Postul alimentar prelungit sau dietele foarte restrictive.
• Consumul excesiv de alcool.
• Hemoliza probei de sânge în timpul recoltării sau procesării.
• Administrarea unor medicamente (de exemplu, rifampicină, contraceptive orale, unele antibiotice).
• Efortul fizic intens sau deshidratarea pot influența ușor valorile bilirubinei la unele persoane.

8. Analize complementare

• Bilirubină directă
• Bilirubină indirectă
• ALT (TGP) și AST (TGO)
• GGT
• Fosfatază alcalină
• Albumină și proteine totale
• Hemoleucogramă completă
• Reticulocite, LDH și haptoglobină (în suspiciunea de hemoliză)