MLPA (analiza deletii/duplicatii) genele PKD1 si PKD2 (Boala polichistica renala cu transmitere autozomal dominanta)

Boala polichistică renală cu transmitere autozomal dominantă (ADPKD) este una dintre cele mai frecvente afecțiuni genetice renale, caracterizată prin dezvoltarea progresivă a multiplelor chisturi renale și deteriorarea funcției renale în timp.

Aproximativ 85% dintre cazuri sunt cauzate de mutații în gena PKD1, iar majoritatea cazurilor rămase sunt asociate cu mutații ale genei PKD2. Aceste gene codifică proteinele policistina-1 și policistina-2, implicate în menținerea structurii și funcției normale a tubilor renali.

Analiza MLPA permite identificarea delețiilor și duplicațiilor exonice sau genice complete care afectează PKD1 și PKD2, modificări ce pot fi omise prin metodele standard de secvențiere. Testul reprezintă o componentă importantă a diagnosticului molecular al ADPKD, în special atunci când secvențierea nu identifică variante patogene.

Afecțiuni sau simptome asociate:

• Boală polichistică renală cu transmitere autozomal dominantă (ADPKD);
• Chisturi renale multiple bilaterale;
• Hipertensiune arterială cu debut precoce;
• Hematurie recurentă;
• Durere lombară sau abdominală;
• Infecții urinare recurente;
• Litiază renală;
• Insuficiență renală cronică progresivă;
• Chisturi hepatice și pancreatice;
• Anevrisme intracraniene familiale asociate ADPKD.

Cui se adresează:

Medicilor nefrologi, geneticienilor, pediatrilor, interniștilor și altor specialiști implicați în diagnosticul și monitorizarea pacienților cu suspiciune de boală polichistică renală ereditară.

Metodologie de testare:

Analiza este realizată prin tehnica MLPA (Multiplex Ligation-dependent Probe Amplification) pe ADN genomic extras din sânge periferic.

Metoda permite evaluarea numărului de copii ale exonilor genelor PKD1 și PKD2 și identificarea:

• delețiilor exonice;
• duplicațiilor exonice;
• delețiilor genice complete sau parțiale;
• duplicațiilor genice complete sau parțiale.

MLPA completează investigațiile de secvențiere și crește rata de detecție a modificărilor genetice responsabile de ADPKD.

Beneficii și importanță clinică:

• Confirmă diagnosticul molecular al ADPKD;
• Detectează rearanjamente genetice care nu pot fi identificate prin secvențiere convențională;
• Permite diferențierea formelor ereditare de alte boli chistice renale;
• Contribuie la evaluarea riscului familial și a transmiterii genetice;
• Facilitează diagnosticul precoce la membrii familiei aflați la risc;
• Sprijină planificarea monitorizării nefrologice și a managementului pe termen lung.

Particularități și limitări:

• Testul detectează exclusiv deleții și duplicații la nivelul PKD1 și PKD2;
• Nu identifică mutații punctiforme, inserții/deleții mici sau variante intronice profunde;
• Un rezultat negativ nu exclude complet diagnosticul de ADPKD;
• Pentru caracterizarea completă a genei poate fi necesară secvențierea PKD1 și PKD2 prin NGS sau alte metode moleculare.

Tip probă:

Sânge periferic (EDTA), 2 × 6 ml.

Recoltare:

Proba se recoltează în vacutainer cu EDTA, conform procedurilor standard de recoltare pentru analize genetice.

Condiții:

Transport la 2 – 8°C.

Denumiri alternative:

• MLPA PKD1/PKD2;
• Analiza delețiilor și duplicațiilor PKD1 și PKD2;
• Test genetic ADPKD prin MLPA;
• Screening rearanjamente PKD1/PKD2;
• Diagnostic molecular pentru boala polichistică renală autozomal dominantă.

Analize asociate recomandate:

• Secvențiere NGS a genelor PKD1 și PKD2;
• Ecografie renală;
• RMN renal pentru evaluarea volumului renal total;
• Evaluarea funcției renale (creatinină, eGFR);
• Analiza proteinuriei și albuminuriei;
• Screening familial genetic;
• Consiliere genetică înainte și după testare.