Listeria monocytogenes - serologie

1. Descriere generală

Listeria monocytogenes este o bacterie care poate provoca listerioza, o infecție transmisă în principal prin consumul alimentelor contaminate. Bacteria se poate găsi în diverse produse alimentare și poate supraviețui și multiplica la temperaturi de refrigerare.

La persoanele sănătoase, expunerea la Listeria poate să nu producă simptome sau poate determina o formă gastrointestinală ușoară, autolimitată. În schimb, la gravide, nou-născuți, vârstnici și persoane cu imunitate redusă, bacteria poate determina infecții invazive, precum septicemia sau meningita. În timpul sarcinii, infecția poate afecta fătul și poate fi asociată cu complicații obstetricale.

În urma contactului cu bacteria, sistemul imunitar poate produce anticorpi împotriva antigenelor acesteia. Analiza Listeria monocytogenes – serologie urmărește detectarea acestor anticorpi în sânge, prin reacția de fixare a complementului (RFC).

Testul identifică anticorpii capabili să fixeze complementul, aparținând claselor și subclaselor IgM, IgG1, IgG2 și IgG3, fără a le diferenția individual. Rezultatul este semicantitativ și poate fi raportat ca negativ sau sub forma unui titru de anticorpi.

Prezența anticorpilor poate reflecta un răspuns imun față de antigenele bacteriene, dar nu demonstrează obligatoriu o infecție activă. Interpretarea este limitată de posibilitatea reacțiilor încrucișate cu alte antigene bacteriene și de faptul că unele persoane cu infecție confirmată pot avea rezultate serologice negative.

În anumite situații, medicul poate recomanda compararea titrului în două probe recoltate la aproximativ 2–3 săptămâni. O creștere de cel puțin patru ori a titrului poate susține suspiciunea unei infecții recente sau în evoluție, fără a reprezenta singură confirmarea diagnosticului.

Serologia nu este recomandată ca metodă de diagnostic de rutină pentru listerioză, din cauza sensibilității și specificității limitate. În cazul suspiciunii de infecție invazivă, diagnosticul se bazează în principal pe identificarea directă a bacteriei, prin cultură din sânge, lichid cefalorahidian sau alte probe relevante.

2. Indicații pentru testare

Determinarea anticorpilor anti-Listeria monocytogenes poate fi luată în considerare, în situații selectate, pentru:

• Evaluarea suplimentară a răspunsului imun la antigenele Listeria monocytogenes, atunci când medicul consideră relevantă determinarea serologică.
• Compararea titrurilor de anticorpi din două probe recoltate la interval de aproximativ două săptămâni, în contextul unei suspiciuni clinice.
• Completarea unor investigații efectuate pentru o posibilă infecție cu Listeria monocytogenes, fără a înlocui metodele microbiologice directe.

Serologia nu este indicată ca test de screening de rutină după consumul unui aliment posibil contaminat și nu trebuie utilizată singură pentru evaluarea unei suspiciuni de listerioză în sarcină sau la persoanele cu risc crescut de infecție invazivă.

În prezența febrei sau a altor manifestări sugestive pentru listerioză, în special la gravide, nou-născuți, vârstnici și persoane imunodeprimate, este necesară evaluarea medicală promptă. Recoltarea probelor pentru serologie nu trebuie să întârzie investigațiile microbiologice sau tratamentul indicat de medic.

3. Pregătire pacient

Nu este necesară o pregătire specială înaintea recoltării. Analiza nu necesită, în mod obișnuit, repaus alimentar.

Este recomandată informarea medicului despre simptomele prezente, momentul debutului acestora, eventualele expuneri alimentare suspecte și tratamentele antibiotice administrate.

În cazul în care medicul recomandă urmărirea evoluției titrului de anticorpi, se pot recolta două probe la interval de aproximativ 14 zile. Pentru comparabilitatea rezultatelor, este preferabil ca determinările să fie efectuate în același laborator.

4. Tipul probei recoltate

Sânge venos

5. Valori de referință

Rezultatul este raportat semicantitativ, ca negativ sau sub forma unui titru de anticorpi.

Intervalul de titruri raportat prin metoda utilizată este:

1:8–1:128

Interpretarea rezultatelor:

• Negativ – anticorpii fixatori de complement nu au fost detectați la nivelul evaluat prin metodă.
• Titru 1:8 sau 1:16 – nu este considerat semnificativ pentru această metodă, din cauza posibilității reacțiilor încrucișate cu alte antigene bacteriene.
• Titru mai mare sau egal cu 1:32– poate avea semnificație clinică, dar trebuie interpretat împreună cu simptomele și celelalte investigații și nu confirmă singur listerioza.
• Creșterea de cel puțin patru ori a titrului între două probe recoltate la aproximativ două săptămâni – poate susține suspiciunea unei infecții curente sau recente, fără a reprezenta o confirmare microbiologică.

Un titru mai mare nu indică automat o infecție mai severă, iar absența anticorpilor detectabili nu exclude listerioza.

Valorile de referință pot varia în funcție de laborator și de tipul metodei utilizate.

6. Interpretarea rezultatelor

Rezultat negativ sau titru nesemnificativ

Un rezultat negativ indică faptul că anticorpii fixatori de complement nu au fost detectați prin metoda utilizată.

Rezultatul poate fi întâlnit la persoanele fără un răspuns imun detectabil față de antigenele investigate, dar și în anumite situații de infecție, inclusiv atunci când anticorpii nu au apărut încă sau răspunsul imun este redus.

Titrurile de 1:8 și 1:16 sunt considerate nesemnificative pentru această metodă, deoarece pot apărea reacții încrucișate cu alte antigene bacteriene.

Un rezultat negativ sau un titru scăzut nu exclude o infecție cu Listeria monocytogenes, în special la persoanele imunodeprimate sau în prezența unor manifestări clinice sugestive.

Titru semnificativ / titru crescut

Titrurile de la 1:32 necesită corelare cu tabloul clinic și cu celelalte investigații. Prezența anticorpilor nu permite diferențierea sigură între o infecție actuală, un răspuns imun anterior sau o reacție încrucișată.

O singură determinare, indiferent de titru, nu este suficientă pentru confirmarea listeriozei.

În cazul recoltării a două probe la interval de aproximativ două săptămâni, creșterea de cel puțin patru ori a titrului poate susține suspiciunea unei infecții recente sau în evoluție. De exemplu, creșterea de la 1:16 la 1:64 reprezintă o creștere de patru ori.

Totuși, modificarea titrului trebuie interpretată cu prudență, având în vedere limitările serologiei. Confirmarea unei infecții invazive se realizează prin identificarea bacteriei din probe clinice relevante.

7. Factori care pot influența rezultatul

• Momentul recoltării în raport cu debutul infecției și apariția anticorpilor.
• Reacțiile încrucișate cu antigenele altor bacterii, care pot determina rezultate fals pozitive.
• Statusul imun al pacientului, în special în cazul imunosupresiei.
• Utilizarea unor metode sau laboratoare diferite la determinările succesive, care poate limita comparabilitatea titrurilor.

8. Analize complementare

• Hemocultură – permite identificarea bacteriei în sânge și reprezintă o investigație importantă în suspiciunea de listerioză invazivă.
• Cultura lichidului cefalorahidian (LCR) – este indicată în contextul suspiciunii de meningită sau meningoencefalită bacteriană, conform evaluării medicale.
• Detecția moleculară a Listeria monocytogenes (PCR) – poate contribui la identificarea bacteriei în anumite probe clinice, atunci când există o metodă validată.
• Cultura din probe obstetricale relevante – poate fi indicată în suspiciunea de listerioză asociată sarcinii, în funcție de situația clinică.
• Hemoleucogramă completă și proteina C reactivă (CRP) – pot completa evaluarea unui proces infecțios sau inflamator, fără a identifica agentul cauzal.