Histamina in materii fecale

1. Descriere generală

Histamina este o amină biologică implicată în numeroase procese fiziologice și imunologice. La nivelul tractului gastrointestinal, aceasta influențează motilitatea intestinală, permeabilitatea mucoasei și sensibilitatea viscerală.

Histamina este produsă atât de organism (în special de mastocite și bazofile), cât și de anumite bacterii din microbiota intestinală. Creșterea concentrației sale la nivel intestinal a fost asociată cu intensificarea simptomelor digestive întâlnite la unii pacienți cu sindrom de intestin iritabil (IBS) și alte tulburări digestive funcționale.

Analiza determină cantitativ concentrația histaminei libere din materiile fecale și reprezintă o investigație complementară pentru evaluarea excesului de histamină la nivel intestinal. Rezultatul poate sprijini medicul în recomandarea unor intervenții precum dieta săracă în histamină sau administrarea de probiotice adecvate.

2. Indicații de testare

Analiza poate fi recomandată pacienților care prezintă:

• dureri abdominale recurente;

• balonare persistentă;

• diaree cronică sau recurentă;

• simptome sugestive pentru sindromul de intestin iritabil (IBS);

• suspiciune de disbioză intestinală;

• monitorizarea răspunsului la intervenții dietetice (dietă săracă în histamină) sau la administrarea de probiotice.

3. Pregătire pacient

Nu este necesară o pregătire specială înaintea recoltării.

În cazul administrării de suplimente cu biotină (>5 mg/zi), se recomandă recoltarea probei la cel puțin 24 de ore după ultima doză, deoarece concentrațiile crescute de biotină pot influența rezultatul analizei.

4. Tipul probei

Materii fecale

5. Valori de referință

<959 ng/g

6. Interpretarea rezultatelor

Valori crescute

Pot indica o concentrație crescută de histamină la nivel intestinal, posibil asociată cu:

• activarea mastocitelor din mucoasa intestinală;

• dezechilibre ale microbiotei intestinale, cu predominanța bacteriilor producătoare de histamină;

• creșterea motilității intestinale;

• creșterea permeabilității mucoasei intestinale;

• hipersensibilitate viscerală.

Rezultatul trebuie interpretat întotdeauna în contextul manifestărilor clinice și al celorlalte investigații recomandate de medic. Analiza nu stabilește singură un diagnostic.

7. Factori care pot influența rezultatul

• administrarea de biotină în doze mari (>5 mg/zi);

• recoltarea sau păstrarea necorespunzătoare a probei;

8. Analize complementare

• Calprotectină

• Dozare zonulin

• Elastază pancreatică

• Lactoferina în materii fecale

• SanBiom – Testare avansată a microbiomului intestinal

• Antigen Helicobacter pylori în materii fecale

• Activitatea diaminoxidazei (DAO)