LDL colesterol

1. Descriere generală

LDL-colesterolul (Low-Density Lipoprotein), numit și colesterolul „rău”, este principala lipoproteină responsabilă pentru transportul colesterolului de la ficat către celulele din organism. Deși are un rol fiziologic important, atunci când se acumulează în exces în sânge, poate deveni periculos pentru sănătatea cardiovasculară.

În cantități normale, LDL-colesterolul contribuie la formarea membranelor celulare și la susținerea unor procese metabolice, prin furnizarea de colesterol către țesuturi. Atunci însă când nivelul său devine prea ridicat, LDL-colesterolul se poate depozita pe pereții arterelor, favorizând formarea plăcilor de grăsime (aterom).

În timp, aceste plăci pot îngusta vasele de sânge – un proces cunoscut sub numele de ateroscleroză – reducând circulația către organe vitale precum inima, creierul sau membrele inferioare. În unele cazuri, plăcile se pot rupe, ceea ce poate duce la formarea de cheaguri de sânge, care pot bloca complet fluxul sangvin și provoca infarct miocardic sau accident vascular cerebral.

Valorile crescute de LDL-colesterol sunt direct corelate cu un risc cardiovascular mai mare și reprezintă o țintă importantă în prevenția bolilor de inimă.

2. Indicații testare

• Evaluarea riscului cardiovascular global, mai ales la pacienții cu factori de risc (obezitate, hipertensiune arterială, diabet zaharat);
• Monitorizarea dislipidemiilor;
• Urmărirea eficienței tratamentului hipolipemiant;
• Investigarea unor afecțiuni metabolice sau endocrine (ex. hipotiroidism, sindrom metabolic).

3. Pregătire pacient și mod de recoltare

• Recoltarea se face dimineața, de preferat după un repaus alimentar de 8–12 ore (se permite consumul de apă);
• Evitați consumul de alcool și alimente grase cu 24–48 de ore înainte de testare;
• Stresul și efortul fizic intens trebuie evitate înaintea recoltării.

4. Tipul probei recoltate: Sânge venos

5. Valori de referință

Intervalele de referință utilizate în prezent, bazate pe recomandările ghidurilor internaționale și preluate de Societatea Europeană de Cardiologie (ESC) și Societatea Europeană de Ateroscleroză (EAS), sunt:

• < 100 mg/dL – optim
• 100–129 mg/dL – aproape optim
• 130–159 mg/dL – crescut la limită
• 160–189 mg/dL – crescut
• ≥ 190 mg/dL – foarte crescut

Pentru pacienții cu risc cardiovascular foarte înalt (ex.: antecedente de infarct miocardic sau AVC) se recomandă reducerea LDL-colesterolului cu cel puțin 50%, ideal sub 70 mg/dL.

5. Interpretare rezultate

Valori scăzute

• Malnutriție
• Hipertiroidism
• Insuficiență hepatică severă

Valori crescute

• Hipercolesterolemie familială (formă genetică)
• Dislipidemie asociată cu obezitate, diabet sau sindrom metabolic
• Dietă bogată în grăsimi saturate
• Hipotiroidism
• Sindrom nefrotic

6. Factori care pot influența rezultatul

Fiziologici

• Creștere tranzitorie după consumul de alimente bogate în grăsimi

Medicamente

• Pot crește valorile: corticosteroizi, diuretice, antipsihotice
• Pot reduce valorile: statine, fibrați, ezetimib

7. Analize complementare

• HDL-colesterol (colesterol „bun”) – pentru evaluarea efectului protector asupra inimii; valori mici cresc riscul cardiovascular
• Colesterol total – pentru o imagine de ansamblu asupra nivelului de colesterol; se interpretează împreună cu fracțiunile HDL și LDL;
• Trigliceride – pentru evaluarea riscului de boli cardiovasculare și pancreatită;
• Apolipoproteina B (ApoB) – pentru estimarea precisă a numărului de particule de LDL-colesterol și a riscului cardiovascular.