Litiaza biliară sau “pietrele la fiere” – ce trebuie să știi
Cuprins
1. Ce este litiaza biliară și cum apare?
Litiaza biliară sau colelitiaza reprezintă formarea de calculi (pietre) de diferite dimensiuni (de la câțiva milimetri, până la calculi mari, peste 2 cm) la nivelul vezicii biliare. Bila (denumită popular și fiere) este un lichid digestiv de culoare galben-verzuie, produs la nivelul ficatului, depozitat în vezica biliară și apoi eliberat în duoden, unde contribuie la digerarea grăsimilor din alimente.
Calculii biliari apar atunci când există un exces al componentelor bilei, cum ar fi colesterolul sau bilirubina (pigmentul biliar) sau în condiții de stază biliară, din cauza golirii necorespunzătoare a conținutului biliar. Astfel se formează depozite solide de colesterol sau bilirubină.
Calculii de colesterol sunt cei mai frecvenți și se formează atunci când bila conține prea mult colesterol și prea puține săruri biliare. Calculii pigmentari (prin exces de bilirubină) apar de obicei la pacienți cu ciroză hepatică, infecții ale tractului biliar sau boli de sânge, precum anemia falciformă.
2. Cât de frecventă este litiaza biliară?
Litiaza biliară este o afecțiune relativ comună, fiind întâlnită la 10-15% din populația adultă. Femeile sunt mai predispuse decât bărbații să dezvolte calculi biliari, iar riscul crește odată cu înaintarea în vârstă. Cu toate acestea, doar aproximativ 20% din persoanele afectate prezintă simptome sau necesită tratament specific.
Factori de risc
Principalii factorii de risc sunt:
Sexul feminin
Vârsta peste 40 de ani
Dieta bogată în grăsimi și carbohidrați
Hipercolesterolemia
Obezitatea – persoanele cu greutate peste normal au niveluri mai ridicate de colesterol, ceea ce favorizează formarea calculilor.
Posturile prelungite și pierderea rapidă în greutate – pot favoriza dezechilibre în compoziția bilei.
Diabetul zaharat – pacienții cu diabet au un risc crescut din cauza nivelurilor ridicate de trigliceride.
Sarcina – modificările hormonale (excesul de estrogeni) pot influența secreția și compoziția bilei.
3. Manifestări clinice
Majoritatea pacienților sunt asimptomatici și descoperă afecțiunea întâmplător, de obicei în timpul unor investigații imagistice.
Cu toate acestea, atunci când calculii biliari devin mai mari sau încep să blocheze căile biliare pot apărea simptome specifice – „crize biliare”, de obicei după consumul unei mese bogate în grăsimi sau pe timpul nopții. Totodată calculii de dimensiuni mari sau cei de dimensiuni mai mici care migrează pot determina obstrucția vezicii biliare, respectiv a căilor biliare și apariția unor complicații severe, ce pot deveni amenințătoare de viață. Bila nu mai poate circula normal și se acumulează la nivelul căilor biliare și organelor, provocând inflamație acută și favorizând apariția infecțiilor bacteriene.
Semnele și simptomele asociate „crizelor biliare” sau complicațiilor includ:
Durere intensă în partea dreaptă a abdomenului (colică biliară) – apare brusc, crește rapid în intensitate și durează de la câteva minute la câteva ore.
Această durere poate iradia și în umărul drept sau spre spate, între omoplați.Greață, vărsături.
Balonare, indigestie – în special după consumul de alimente grase sau prăjite.
Icter – apare prin acumularea bilirubinei în sânge, în cazul unei obstrucții biliare.
Febră, frisoane – în general în cazul apariției complicațiilor.
Complicații posibile:
Colecistita acută (inflamația vezicii biliare)
Colangita (inflamația căilor biliare)
Pancreatita
Hepatita
Sepsis – în cazuri foarte severe.
4. Metode de diagnostic
Investigația de bază pentru identificarea calculilor biliari este ecografia abdominală, fiind o metodă simplă, neinvazivă și cu acuratețe mare. Alte metode imagistice, cum ar fi tomografia computerizată (CT), colangiopancreatografia prin rezonanță magnetică (MRCP) sau colangiopancreatografia retrograda endoscopica (ERCP) pot fi utilizare în cazuri mai complicate, atunci când un calcul este blocat în tractul biliar sau chiar în scop terapeutic.
Analizele de sânge sunt utile pentru evidențierea inflamației, infecției, icterului sau obstrucției biliare (creșterea bilirubinei, transaminazelor, fosfatazei alcaline).
Managementul litiazei biliare
Tratamentul litiazei biliare depinde de prezența sau absența simptomelor, respectiv a complicațiilor. Pacienții asimptomatici nu necesită tratament în general, însă este recomandată monitorizarea periodică.
Intervenția chirurgicală (colecistectomia laparoscopică sau prin chirurgie deschisă) este tratamentul de elecție în cazurile simptomatice sau complicate. Tratamentul medicamentos, cum ar fi acidul ursodeoxicolic poate ajuta la dizolvarea calculilor mici, însă acest tratament este rar utilizat deoarece necesită mult timp și nu este întotdeauna eficient, fiind rezervat pacienților la care nu se poate interveni chirurgical.
Programează-te acum!
Ai aflat cât de importante sunt analizele despre care am vorbit mai sus. Nu amâna grija pentru sănătatea ta!
Centre de
recoltare
Sună acum la numărul scurt *8787, alege centrul de recoltare cel mai apropiat și programează-te pentru efectuarea analizelor. Un gest simplu care poate face o mare diferență!
Peste 300 de centre proprii de recoltare, în toate județele țării
Vezi harta locațiilorConcluzie
Litiaza biliară este o afecțiune frecventă, care poate rămâne asimptomatică sau poate provoca complicații grave. Diagnosticul se bazează în principal pe efectuarea unei ecografii abdominale, iar managementul terapeutic variază de la monitorizare la colecistectomie, în funcție de severitate. Adoptarea unui stil de viață echilibrat și menținerea unei greutăți optime pot reduce riscul de apariție a calculilor biliari.