Electroforeza proteinelor serice

1. Descriere generală

Electroforeza proteinelor serice este o analiză de laborator care separă proteinele din ser în mai multe fracțiuni, în funcție de mărimea și încărcătura lor electrică. Testul permite evaluarea distribuției principalelor categorii de proteine serice și identificarea unor modificări caracteristice anumitor boli.

În mod normal, proteinele serice sunt împărțite în cinci fracțiuni principale: albumină, alfa-1 globuline, alfa-2 globuline, beta globuline și gamma globuline. Aceste fracțiuni au roluri importante în organism, precum menținerea presiunii oncotice (capacitatea proteinelor de a menține lichidul în interiorul vaselor de sânge), transportul unor substanțe și participarea la răspunsul imun.

Modificările cantitative ale acestor fracțiuni sau apariția unor benzi anormale (de tip „bandă monoclonală”) pot sugera prezența unor afecțiuni inflamatorii, hepatice, renale, autoimune sau hematologice. Este frecvent utilizată în evaluarea pacienților cu suspiciune de mielom multiplu și alte gamapatii monoclonale și poate orienta diagnosticul în numeroase alte afecțiuni sistemice.

2. Indicații de testare

• Evaluarea pacienților cu suspiciune de mielom multiplu sau alte gamapatii monoclonale;
• Evaluarea infecțiilor cronice sau a bolilor inflamatorii;
• Investigarea bolilor autoimune;
• Evaluarea afecțiunilor hepatice cronice;
• Investigarea sindromului nefrotic;
• Evaluarea hipergamaglobulinemiei sau hipogamaglobulinemiei;
• Investigarea hipoproteinemiei sau hiperproteinemiei;
• Monitorizarea pacienților cu afecțiuni hematologice cunoscute.

3. Pregătire pacient și mod de recoltare

• Recoltarea se poate face în orice moment al zilei;
• Nu este necesar repaus alimentar;
• Se recomandă informarea medicului despre tratamentele în curs;
• Se recomandă evitarea efortului fizic intens înainte de recoltare.

4. Tipul probei recoltate: Sânge venos

5. Valori de referință (valorile pot varia în funcție de laborator și metoda utilizată)

• Albumină: 55–65%
• Alfa-1 globuline: 2–5%
• Alfa-2 globuline: 7–13%
• Beta globuline: 8–14%
• Gamma globuline: 12–22%

6. Interpretare rezultate

Electroforeza proteinelor serice evidențiază modificări ale proporției fracțiunilor proteice sau apariția unor benzi anormale. Interpretarea se face întotdeauna în context clinic. Prezența unei benzi monoclonale nu stabilește singură un diagnostic, fiind necesară confirmarea și corelarea cu alte investigații.

Albumină

• Creștere – cel mai frecvent în deshidratare.
• Scădere – boli hepatice (scăderea sintezei), sindrom nefrotic (pierdere urinară de proteine), malnutriție, enteropatii cu pierdere de proteine, arsuri extinse.

Alfa-1 globuline

• Creștere – inflamații acute, sarcină.
• Scădere – posibil deficit de alfa-1 antitripsină sau afectare hepatică.

Alfa-2 globuline

• Creștere – inflamații, sindrom nefrotic, hipertiroidism, tratament cu corticosteroizi sau contraceptive.
• Scădere – hemoliză sau boli hepatice.

Beta globuline

• Creștere – hiperlipidemie, anemie feriprivă, unele afecțiuni limfoproliferative.
• Scădere – malnutriție sau afecțiuni hepatice severe.

Gamma globuline

• Creștere policlonală – frecventă în infecții cronice, boli autoimune sau afecțiuni hepatice cronice.
• Bandă monoclonală (proteină M) – apariția unei benzi înguste și intense sugerează o gamapatie monoclonală (ex.: mielom multiplu, MGUS).
• Scădere – poate indica hipogamaglobulinemie sau deficit imun.

Interpretarea unei benzi monoclonale necesită confirmare prin imunofixare serică și, dacă este cazul, dozarea lanțurilor ușoare libere serice.

7. Factori care pot influența rezultatul

• Deshidratarea sau hiperhidratarea;
• Inflamații acute recente;
• Afecțiuni hepatice;
• Tratament cu corticosteroizi sau imunosupresoare;
• Sarcina;
• Erori de prelucrare sau depozitare a probei.

8. Analize complementare

• Proteine totale și albumină serică – pentru evaluarea cantitativă globală a proteinelor;
• Imunofixare serică – pentru identificarea tipului de imunoglobulină monoclonală;
• Lanțuri ușoare libere serice – utile în suspiciunea de mielom multiplu;
• Beta-2 microglobulină – marker util în evaluarea bolilor limfoproliferative;
• Hemoleucogramă completă – evaluarea anemiei sau a altor modificări hematologice;
• Creatinină și uree – pentru evaluarea funcției renale;
• Calciu seric – creșterea poate fi asociată mielomului multiplu;
• VSH și CRP – markeri ai inflamației.