Distrofie musculara Duchenne/Becker - gena DMD - secventiere NGS

Distrofiile musculare Duchenne și Becker sunt boli genetice cu transmitere X-linkată, cauzate de modificări ale genei DMD, una dintre cele mai mari gene din genomul uman, care conține 79 exoni și codifică proteina distrofina, esențială pentru integritatea fibrei musculare.

Termen de execuție*

40 zile lucrătoare

Despre analiza genei DMD – Duchenne/Becker

Gena DMD, localizată pe cromozomul Xp21.2, codifică distrofina, o proteină structurală care conectează citoscheletul muscular de matricea extracelulară și protejează fibra musculară în timpul contracției. În absența distrofinei sau în prezența unei proteine anormale, fibrele musculare suferă leziuni progresive și sunt înlocuite treptat cu țesut fibros și adipos.

Forma Duchenne este cea mai severă și apare de obicei în copilăria timpurie, cu pierderea mersului în jurul vârstei de 10–12 ani. Forma Becker este mai ușoară, cu debut mai tardiv și evoluție mai lentă. Diferența dintre cele două forme depinde în mare măsură de tipul mutației și de impactul acesteia asupra sintezei distrofinei.

Secvențierea NGS permite identificarea:

• variantelor punctiforme (SNV)
• inserțiilor și delețiilor mici (INDEL)
• variantelor splice-site
• variantelor patogene și probabil patogene din regiunile analizate ale genei DMD

Afecțiuni sau simptome asociate

Testul este indicat în evaluarea:

• distrofiei musculare Duchenne (DMD)
• distrofiei musculare Becker (BMD)
• întârzierii dezvoltării motorii
• slăbiciunii musculare progresive
• mersului legănat („waddling gait”)
• căderilor frecvente
• dificultăților la urcat scări
• hipertrofiei pseudomusculare a gambelor
• valorilor crescute ale creatinkinazei (CK)
• cardiomiopatiei dilatative de cauză genetică
• suspiciunii de purtător la femei

Cui se adresează

• băieților cu suspiciune clinică de distrofie musculară Duchenne sau Becker
• pacienților cu hiperCKemie persistentă de cauză necunoscută
• persoanelor cu cardiomiopatie asociată suspiciunii de distrofie musculară
• femeilor cu risc de a fi purtătoare ale unei variante DMD
• familiilor cu istoric de DMD/BMD
• pacienților cu rezultate neconcludente la alte investigații genetice

Metodologie de testare

• extracție ADN genomic din sânge periferic EDTA
• secvențiere de nouă generație (NGS) a genei DMD
• analiză bioinformatică avansată
• identificarea:
  • variantelor SNV
  • inserțiilor/delețiilor mici (INDEL)
  • variantelor de splicing
• clasificarea variantelor conform recomandărilor ACMG
• interpretare clinică în contextul fenotipului pacientului și al bazei de date Centogene pentru boli rare

Beneficii și importanță clinică

• confirmă diagnosticul molecular al distrofiei Duchenne sau Becker
• permite identificarea purtătoarelor în familie
• contribuie la evaluarea prognosticului și a evoluției bolii
• facilitează accesul la terapii țintite și studii clinice
• permite consilierea genetică și planificarea familială
• ajută la diferențierea de alte miopatii genetice
• oferă informații relevante pentru monitorizarea cardiologică și neurologică

Particularități și limitări

• gena DMD este una dintre cele mai mari gene umane, cu peste 2,5 Mb și 79 de exoni, ceea ce face necesară o analiză genetică complexă
• aproximativ 60–70% dintre cazurile de DMD sunt cauzate de deleții mari și 5–15% de duplicații mari, modificări care pot necesita tehnici complementare precum MLPA pentru caracterizare completă
• pot fi identificate variante cu semnificație incertă (VUS)
• un rezultat negativ nu exclude complet existența unor rearanjamente complexe nedetectabile prin metodologia utilizată
• interpretarea trebuie realizată în context clinic și familial

Tip probă și condiții de recoltare

Probă necesară:

• sânge integral EDTA

Volum recomandat:

• 2 × 6 ml sânge periferic

Condiții de recoltare:

• recoltare prin puncție venoasă în vacutainer EDTA
• nu necesită pregătire specială
• transport conform instrucțiunilor laboratorului
• recomandată completarea informațiilor clinice și a istoricului familial

Analize asociate recomandate

• DMD – analiza delețiilor și duplicațiilor prin MLPA
• Panel NGS boli neuromusculare ereditare
• Creatinkinază (CK) – marker biochimic muscular
• EMG (electromiografie)
• RMN muscular
• Evaluare cardiologică (ECG și ecocardiografie)
• Testare genetică familială pentru purtători

Particularitate clinică importantă

Diagnosticul molecular al genei DMD are o importanță terapeutică majoră, deoarece anumite variante genetice pot face pacientul eligibil pentru terapii specifice de tip exon skipping sau alte tratamente țintite aprobate pentru anumite mutații. Din acest motiv, caracterizarea genetică precisă a mutației este esențială atât pentru confirmarea diagnosticului, cât și pentru stabilirea opțiunilor terapeutice disponibile.