PSA (antigen specific prostatic)

1. Descriere generală

Antigenul specific prostatic (PSA) este o proteină produsă în principal de celulele prostatei, o glandă mică, parte a aparatului reproducător masculin, localizată sub vezica urinară, în jurul uretrei. PSA are rol enzimatic, contribuind la fluidificarea lichidului seminal, facilitând astfel mobilitatea spermatozoizilor.

În mod normal, PSA se regăsește în concentrații mici în sânge. Totuși, în diverse afecțiuni prostatice, benigne sau maligne, nivelurile sale pot crește. Datorită acestei corelații, PSA este utilizat frecvent ca marker tumoral pentru depistarea, monitorizarea și evaluarea riscului de cancer de prostată. Cu toate acestea, nivelurile crescute nu indică în mod automat o afecțiune malignă, ci pot apărea și în condiții benigne precum hiperplazia benignă de prostată (HBP) sau prostatita (inflamația prostatei).

Prostata este o glandă androgen-dependentă, ceea ce înseamnă că dezvoltarea și funcționarea sa sunt reglate de hormonii sexuali masculini, în special de testosteron. Cu vârsta, volumul prostatei poate crește (hiperplazie), iar integritatea țesutului poate fi alterată – favorizând eliberarea crescută de PSA în circulația sanguină.

Determinarea PSA seric este o investigație simplă, dar importantă, cu un rol esențial în prevenția și detecția precoce a cancerului de prostată – una dintre cele mai frecvente forme de cancer la bărbați.

2. Indicații testare

• Screeningul cancerului de prostată la bărbații de peste 50 de ani sau la cei peste 40 de ani cu antecedente familiale de cancer prostatic;
• Evaluarea simptomelor tractului urinar inferior: jet urinar slab, urinare frecventă, senzație de golire incompletă a vezicii, dureri pelviene;
• Monitorizarea pacienților cu diagnostic de cancer de prostată – pentru evaluarea eficienței tratamentului și depistarea precoce a recidivei;
• Diferențierea între afecțiunile benigne și cele maligne ale prostatei;
• Înaintea procedurilor invazive la nivel prostatic, pentru stabilirea unui punct de referință.

3. Pregătire pacient

Pentru a obține rezultate cât mai precise, se recomandă următoarele:

• Abținerea de la ejaculare cu 48 de ore înainte de test – ejacularea poate crește temporar nivelul PSA;
• Evitarea activităților fizice intense, în special mersul pe bicicletă sau călăria, cu 48 ore înainte de recoltare;
• Amânarea testării cu cel puțin 6 săptămâni după proceduri urologice invazive (ex.: biopsie prostatică, cistoscopie) sau infecții urinare;
• Informarea medicului despre tratamentele actuale, în special inhibitorii de 5-alfa-reductază (finasteridă, dutasteridă), care pot scădea nivelul PSA cu până la 50%.

4. Tipul probei recoltate: sânge venos, recoltat dimineața, preferabil pe nemâncate.

5. Valori de referință

Valorile PSA variază în funcție de vârstă și de volumul prostatei. Intervalele de referință pot diferi ușor în funcție de laborator. Orientativ, valorile normale sunt:

Este importantă și interpretarea în funcție de densitatea PSA (raportul PSA/volum prostatic) sau de creșterea anuală a PSA (PSA velocity).

6. Interpretare rezultate

Valori scăzute

• Nu exclud prezența unui cancer prostatic, dar sunt mai frecvente în condiții benigne;
• Pot apărea și sub tratament cu finasteridă sau în forme agresive de cancer de prostată androgen-dependent, slab secretant de PSA

Valori crescute

Pot indica:

• Cancer de prostată – mai ales dacă PSA este >10 ng/mL sau dacă raportul PSA liber/total este scăzut;
• Hiperplazie benignă de prostată (HBP) – PSA crescut moderat (4-10 ng/mL);
• Prostatită acută sau cronică – creșteri bruște și mari ale PSA;

*Valori crescute se pot înregistra și post-manipulare prostatică – masaj prostatic, biopsie, cateterism vezical.

Este esențială corelarea PSA cu alte investigații (examen de prostată prin tușeu rectal, ecografie transrectală, RMN multiparametric sau biopsie prostatică).

7. Factori care pot influența rezultatul

• Fiziologici:
  • Ejacularea recentă;
  • Activitatea fizică intensă;
  • Vârsta (PSA crește natural cu înaintarea în vârstă);
  • Volumul prostatic.

• Medicamente:
  • Inhibitorii de 5α-reductază (ex.: finasteridă) – scad PSA cu ~50%;
  • Terapia hormonală sau chimioterapia – pot modifica valorile PSA.

• Boli asociate:
  • Infecții urinare sau prostatice;
  • Tumori maligne non-prostatice rare.

• Eroare de recoltare:
  • Recoltarea imediat după proceduri urologice invazive.

8. Analize complementare

• PSA liber și raport PSA liber/total – util pentru diferențierea cancerului de afecțiunile benigne;
• Tușeu rectal – evaluarea dimensiunii și consistenței prostatei;
• Ecografie transrectală – pentru determinarea volumului prostatic;
• RMN multiparametric de prostată – pentru leziuni suspecte;
• Biopsie prostatică – test diagnostic definitiv pentru cancer;
• Teste hormonale (testosteron) – în cazurile suspecte de cancer androgen-dependent.