Fibrinogen

1.Descriere generală

Fibrinogenul, cunoscut și ca factorul I al coagulării, este o proteină plasmatică solubilă, sintetizată de ficat. Sub acțiunea trombinei, el se transformă în fibrină, componenta care formează rețeaua cheagului de sânge și asigură oprirea sângerărilor, fiind astfel esențial pentru procesul de hemostază.

Pe lângă rolul său în coagulare, fibrinogenul este o proteină de fază acută, al cărei nivel crește semnificativ în primele 24–48 de ore atunci când organismul se confruntă cu inflamații, infecții, traumatisme sau alte forme de agresiune. Astfel, determinarea fibrinogenului oferă informații atât despre mecanismele de coagulare, cât și despre activarea răspunsului inflamator.

Concentrațiile crescute de fibrinogen se asociază, de asemenea, cu un risc mai mare de evenimente cardiovasculare, inclusiv ateroscleroză, infarct miocardic și accident vascular cerebral. În mod normal, nivelul său se menține relativ constant, dar poate varia în funcție de vârstă, sarcină, tratamente hormonale, boli cronice sau factori de stil de viață. Prin urmare, testarea fibrinogenului are valoare atât în evaluarea coagulării, cât și în aprecierea stării generale de sănătate și a riscului cardiovascular.

2.Indicații testare

• Evaluarea tulburărilor de coagulare (hemoragii, tromboze, suspiciune de CID – coagulare intravasculară diseminată)

• Investigarea afecțiunilor hepatice, unde sinteza proteică este scăzută

• Monitorizarea bolilor inflamatorii sau infecțioase cronice

• Aprecierea riscului cardiovascular și a bolilor asociate aterosclerozei

• Monitorizarea tratamentului anticoagulant sau fibrinolitic

• Evaluarea stării generale înaintea unor intervenții chirurgicale majore

3.Pregătire pacient

• Recoltarea se face dimineața, de preferat pe nemâncate (8–12 ore de post alimentar)

• Se recomandă evitarea efortului fizic intens înainte de recoltare

4.Tipul probei recoltate : sânge venos

5.Valori de referință

Valorile de referință pot varia în funcție de laborator.

• adulți: 200 – 400 mg/dL
• nou-născuți: 125 – 300 mg/dL

6.Interpretare rezultate

Valori scăzute:

• Afibrinogenemie sau hipofibrinogenemie congenitală (afecțiuni rare)

• Boli hepatice severe (ciroză, insuficiență hepatică)

• Coagulare intravasculară diseminată (CID)

• Consum crescut de fibrinogen în hemoragii masive sau tromboze extinse

• Malnutriție severă

Valori crescute:

• Procese inflamatorii acute și cronice

• Infecții, traumatisme, intervenții chirurgicale recente

• Sarcină (creștere fiziologică)

• Boli neoplazice

• Sindrom metabolic, obezitate, diabet zaharat

• Risc crescut de evenimente trombotice și cardiovasculare (infarct, AVC)

7.Factori care pot influența rezultatul

• Factori fiziologici: sarcina, vârsta (valorile cresc odată cu înaintarea în vârstă)
• Medicamente: contraceptive orale, terapie estrogenică, corticosteroizi (cresc fibrinogenul); anticoagulante și fibrinolitice (scad fibrinogenul)
• Infecții și inflamații acute: determină creșteri tranzitorii ale valorilor

8.Analize complementare

• Timp de protrombină (PT): evaluează calea extrinsecă a coagulării și sinteza factorilor de coagulare la nivel hepatic

• Timp de tromboplastină parțial activată (aPTT): măsoară activitatea căii intrinseci și poate evidenția deficitul unor factori de coagulare sau efectul tratamentului anticoagulant

• D-dimeri: indică degradarea cheagurilor de sânge și este util în diagnosticul trombozelor, emboliilor și CID

• Monomeri de fibrină: marker precoce de activare a coagulării, util în diagnosticul CID și al altor stări protrombotice

• Hemoleucogramă completă: oferă informații despre numărul și caracteristicile celulelor sanguine, utile în evaluarea statusului hematologic