Sideremie (Fier seric)

1. Descriere generală

Sideremia reprezintă cantitatea totală de fier din sânge. Doar un mic procent al fierului circulă în sânge legat în principal de transferină, o proteină de transport. Restul intră în componența hemoglobinei (majoritatea fierului), mioglobinei, depozitelor de la nivelul ficatului, splinei și măduvei osoase (feritina, hemosiderina) și unor enzime implicate în procesele metabolice (fier funcțional).

Fierul este un mineral esențial, fiind implicat în numeroase procese fiziologice, cum ar fi:

• Transportul oxigenului către țesuturi: este componenta centrală al hemoglobinei, o proteină din globulele roșii, care transportă oxigenul în întregul organism.
• Susținerea activității musculare: este component al mioglobinei.
• Funcționarea optimă a sistemul imunitar.
• Sinteza ADN-ului.
• Dezvoltarea cognitivă.

Fierul este prezent în multe alimente de origine animală (sub formă de fier heminic – se absoarbe mai bine), dar și de origine vegetală (fier non-heminic – absorbție mai redusă). Principalele surse alimentare sunt: carnea roșie (vită, miel), ficatul, peștele și fructele de mare, puiul, curcanul, leguminoasele (fasole, linte), vegetalele verzi (spanac), ciocolata neagră (minim 45%), semințele, nucile și cerealele fortificate.

Necesarul zilnic de fier diferă în funcție de vârstă, sex și statusul fiziologic, fiind mai mare la femei din cauza pierderilor din timpul mensturației, pe parcursul sarcinii, precum și în perioadele de creștere activă.

Absorbția fierului este mică (⁓10-20%) și are loc la nivelul intestinului subțire, în special în duoden, fiind influențată de aciditatea gastrică, favorizată de vitamina C și inhibată de fitați (din cereale integrale), taninuri (din cafea/ ceai) sau calciu.

Organismul nu are un mecanism activ de excreție a fierului (există mici pierderi gastrointestinale, cutanate, urinare și pierderile menstruale). De aceea, absorbția și mobilizarea fierului din depozite este strict controlată prin intermediul hepcidinei (hormon produs de ficat) care reglează nivelul de fier și asigură echilibrul între necesitățile funcționale și depozite.

2. Indicații testare

• Diagnosticul deficitului de fier și al anemiei feriprive
• Aceasta poate determina semne și simptome precum: oboseală persistentă, paloarea tegumentelor, dificultăți de concentrare, amețeli, dureri de cap, dificultăți de respirație, palpitații, unghii fragile, căderea părului.
• Diagnosticul diferențial al anemiilor și evaluarea tipurilor de anemie (feriprivă, sideroblastică, hemolitică, talasemie)
• Monitorizarea tratamentului substitutiv cu fier
• Evaluarea supraîncărcării cu fier (hemocromatoză)
• Aceasta poate determina manifestări clinice precum: oboseală persistentă, slăbiciune, scădere ponderală inexplicabilă, dureri articulare, dureri abdominale, palpitații, dificultăți de respirație la efort, tulburări de memorie și concentrare, disfuncție erectilă, tulburări ale ciclului menstrual.
• Evaluarea intoxicației cu fier.
• Aceasta apare cel mai frecvent ca urmare a consumului excesiv de suplimente de fier, iar manifestările clinice se instalează brusc: greață, vărsături, diaree, dureri abdominale severe, slăbiciune, letargie.
• Evaluarea bolilor cronice (boală renală cronică, afecțiuni hepatice, boli inflamatorii, neoplazii).

3. Pregatire pacient

• Recoltare dimineața a jeun (când nivelul fierului seric este cel mai mare), de preferință după repaus alimentar de 8-12 ore.
• Evitarea administrării suplimentelor de fier înaintea recoltării.
• Evitarea deprivării de somn, stres-ului extrem, care pot influența valorile.
• În cazul transfuziilor de sânge, recoltarea se va efectua după 4 zile.

4. Tipul probei recoltate: Sânge venos.

5. Valori de referință

Valorile de referință pot varia în funcție de laborator.

• Femei: 50-170 µg/dL
• Bărbați: 65-175 µg/dL
• Copii: 50-120 µg/dL

6. interpretare rezultate

Valori scăzute

• Deficit de fier sau anemie feriprivă
  • Aport alimentar inadecvat de fier
  • Pierderi de sânge (menstruație abundentă, hemoragii digestive, hematurie, traumatisme, intervenții chirurgicale majore)
  • Malabsorbția fierului (boală celiacă, sindrom de intestin scurt, by-pass gastric, gastrectomie, gastrită atrofică)
  • Necesar crescut de fier (sarcină, alăptare, perioadele de creștere rapidă)
• Anemia din bolile cronice (boală renală cronică, afecțiuni hepatice, boli inflamatorii, infecții cronice, neoplazii)
• Anemia pernicioasă în faza de remisiune

Valori crescute

• Hemocromatoză (acumulare excesivă de fier în organism)
  • Primară (ereditară)
  • Secundară (transfuzii de sânge repetate, dializa cronică, aport excesiv de fier)
• Afecțiuni hepatice acute sau cronice (hepatită acută, ciroză)
• Anemia hemolitică cronică (distrugerea excesivă a eritrocitelor)
• Anemia sideroblastică
• Talasemia
• Alte afecțiuni hematologice
• Intoxicația acută cu fier (în general la copii)
• Intoxicația cu plumb.

7. Factori care pot influența rezultatul

• Fiziologici
  • Nivelul fierului seric este mai mare dimineața și scade pe parcursul zilei.
  • Nivelul fierului seric este mai mic în timpul menstruației.
• Medicamente
  • Cresc fierul seric: suplimente care conțin fier, cloramfenicol, metotrexat.
  • Scad fierul seric: chelatori de fier, antiacide (inhibitori de pompă de protoni, blocanți ai receptorului de histamina H2), tetracicline, fluoroquinolone.
• Hemoliza specimenului recoltat: determină valori fals crescute.

8. Analize complementare

• Transferina serică
• Capacitatea totală de legare a fierului (CTLF)
• Indicele de saturație a transferinei
• Feritina serică
• Hemoleucograma completă (hemoglobina și indicii eritrocitari)
• Hemoragii oculte în materiile fecale (identificarea hemoragiilor gastrointestinale)
• Sumar de urină (identificarea hematuriei)